Şi iarăşi te înalţi din libera-ţi cădere
Şi aripa ţi-o vindeci, din nou să mă atingi,
Căci inima ta cere din nou o mângâiere
Şi mai ales, nu vrei de-acum ca să te stingi.
Recurg la vorbe goale şi fără de-nţeles;
Greu îmi este-n viaţă, nu am de ales;
Doamne, daca Vrei să mă chinui iar,
Pentru mine-i cert că lupt în zadar.
E frig afară, cade ploaie,
Nu mai este cald, nici soare;
A venit bătrâna toamnă!
Vara s-a retras să doarmă.
M-am născut pe-acest pământ
Căci aşa au vrut ai mei;
Dar e greu, o spun plângând,
Asta o ştiu şi dragii de ei.
Cu ochi albaştri mă sfidezi
Iar din privirea-ţi abătută
Îmi dau seama că visezi,
Că eşti din nou pierdută.
Te voi iubi mereu, şi dacă mori
Voi veni la mormântul tău;
Un trandafir şi o lacrimă
Pentru tine le voi aduce eu.
Ce dificil e când iubeşti ce nu este al tău
Şi este greu nimic tu să nu spui,
Ca vulpea care fură, să te ascunzi mereu,
Şi într-un târziu, rămâi al nimănui.
Eternitate -iubirea este pentru mine
Şi-un infinit pe tine te-am iubit!
De unde soarele răsare şi unde apune,
De-acolo, pentru tine eu am revenit.
Te privesc iubire noaptea când tu dormi
Şi mă întreb mereu cum de te-am găsit?
Că eşti aşa frumos şi te visez în somn,
Tu înger pământean, de unde ai venit?
Privesc pe geam şi ce zăresc?
Totul e pustiu;
Copaci goi, fără de frunze
Ca ei aş vrea să fiu!