Ea mergea căpșuni s-adune,
Fragi s-adune -
Eu ședeam pe prag la noi.
Ea, ca șarpele prin foi,
E capul ei, și pieptul ei -
O văd acum întreagă,
O strig pe nume și-i vorbesc,
Dar ea să mă-nțeleagă?
Are Dochia mult cât are,
Nu e mult o fată mare?
Că-ntre domni, dar orișiunde,
Dacă-ți știe ea răspunde,
Pocnind din bici pe lângă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Și de pe bici l-am cunoscut,
Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi -
Veniți cu bine!
- ,,Ce știu nu vreau să țiu secret -
Te rog să lași în pace muza,
Căci tu ești cel mai prost poet
În Siracuza.
Nu-i ca ea-n orașul tot
Mai frumoasă fată -
Ea se-nchină? Cei atei
Sînt bigoți deodată.
Armatele europene trimit în ţară camioane,
Pe fiecare dintre ele, e scris "Zdrobeşte-mă, Băcane",
Şi-n toate-aceste camioane e-o frenezie sexuală,
Vânjosul print de Homorâciu la întărâtă şi le-nșală.
A fost cândva un șobolan,
Activ după adresă,
Și, pentru-a câștiga un ban,
Ca orice fante de băcan,
- Baladă eroică implementată retro -
"Orologiul bate noaptea jumătate".
Doi bărbaţi ai ţării umblă prin cetate,