ca între Tată şi Fiu - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    vineri, 03 februarie 2017

astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată şi fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câţiva bănuţi şi
nici despre lucrurile care nu există
dacă ţi-aş cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aş întreba de ce
nu-i înveţi să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viaţa
şi că
viaţa trebuie să-i înveţe
când şi cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineaţă devreme
să stea de vorbă cu tine şi
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
îşi punea şorţul
şi-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcaţi
din când în când îşi ştergea fruntea
brăzdată de griji şi lăcrima
prin colţul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiţi
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi îşi cufunda capul în pumni şi lăcrima

ai mai îmbătrânit şi tu şi tata
aţi spart cerul şi prin crăpătura aceea
ne priveaţi chiorâş până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
îşi împreuna mâinile şi te ruga să ai grijă de noi
cu siguranţă mama e acolo şi mă priveşte de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni şi nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit şi eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
ştiu că
tata şi cu mama au fost cândva pe-aici

e târziu,Doamne!
ţine-mă pe genunchi în seara asta
şi lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveţi să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche faţă de tine

lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau de la tine,
Doamne!



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mulţumesc tuturor colegilor de site pentru votul acordat textului meu care a obţinut locul -i- la POEZIA SĂPTĂMÂNIi

cu drag,
teodor dume (autor)
luni, 13 februarie 2017


ina m.
da, dorul de părinţi este starea care ne aminteşte de unde venim şi iată că vine vremea să ne amintim de cei care ne-au dat viaţă şi învăţîminte.

e foarte dureros momentul în care priveşti în urmă...

cu sinceritate,
teodor dume (autor)
luni, 13 februarie 2017


deea,
mulţumesc mult pentru trecere şi aprecieri
teodor dume (autor)
luni, 13 februarie 2017


Dragostea şi dorul de părinţi ai reuşit să le scoţi în evidenţă în poezia ta! Felicitări! Mi-a plăcut mult!
Ina M.
duminică, 12 februarie 2017


foarte interesanta poezie si cu un inteles foarte puternic.
deea
duminică, 05 februarie 2017