În dimensiunea vieții, care limită ne pune,
Ne petrecem clipe-n gânduri, chiar de-s rele, chiar de-s bune!
Fiecare, punct cu punct, își trasează-ncet destinul
Și îl crede împlinit, având în vedere planul.
Aş vrea să ne-amintim, iubite, de o seară
Când roua unui vis de dor ne-a fost povară
Şi sufletul în care amiezile-au apus,
Purta pe aripi grele un palid iz adus
In adierea vantului de seara/aud o muzica-n surdina/cand luna-ncepe sa apara/un vals cazut din alta lume/ma uit pe cer spre univers/ma simt de parca chiar acum/privind la stelele ce stralucesc/fac primul pas in al meu drum/cu ochii strans inchisi/ma indrept catre tine/m-aplec sa te invit/ca sa dansezi cu mine/ne vom gasii si pasii/de dans necunoscut/pe muzica sublima/pe valsul de demult/vom dansa toata noaptea/priviti doar de o stea/ce nu se va vedea/caci e inima mea/si-acum ca soarele-a venit/si visul meu frumos s-a naruit/cu stelele in soapta am vorbit/le-am spus ca voi dansa la infinit !
Când iubirea înfloreşte în tine, latent
Reverberând descătuşarea prin vorbe,
Când pârâuri de dor se adună-n torent
Defrişându-ţi timiditatea din verbe,
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.