Îmi răscolește luna
Sipetul cu-amintiri,
Visări adun cât duna,
Deșerte amăgiri...
Un tren comod i-e visul
Cu stranii pasageri
Ce părăsesc abisul.
Sunt umbrele lui ieri...
Ne vor conduce trenul
Spre vechiul continent
Unde-au aflat edenul
Și-un sfârșit iminent.
Nopți le-ntețesc trăirea
Și-nsăilând secunde,
Ne limpezesc vestirea
Ce ne-au înscris-o-n unde...
Duioasă e azi luna,
Departe-i și mai mică,
Azi calea știu că-i una
Aceea făr' de frică!
Cândva-n străine vise
Cu-aleanul remanent,
Vom pândi porți deschise
Spre vechiul continent...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.