Curg din ceruri flori domnești,
Veni iarna cu poveşti.
Noaptea-i albă ca o coală,
Stelele au vise în poală.
Este albul necuprins,
Parcă Dumnezeu a nins
O planetă înstelată
Din eră diamantată.
Un luceafăr stând de veghe,
Luminează lumea. Șede
Peste anii ei cei mulți,
Iară magii trec tăcuți.
Și mergând cu Luna-n pas,
Car cu boi de stele tras,
Magii noștri se tot duc
Să-L vadă pe Fiul – Prunc.
Anii vin și trec prin foc,
Dar Colindele deloc.
Ele-s cântece domnești
Ca în basme românești.
Cu puțină îndrăzneală,
Închid vechea călimară
Până vine Noul An.
După care scriu un basm.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.