Casa fără trepte - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    joi, 29 septembrie 2016

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu ştiu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
şi
ochii sticlaţi
îmi place aşa cum sunt cu
umerii apropiaţi şi
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
şi
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea şi
acum se duc...
nu pot să le mai ţin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înţelege nimic
dar cine ştie...


azi am învăţat să-mi fac o cafea
şi să îmi strig nepotul
mai am şi câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
şi-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
şi totuşi
nu mă pot desprinde de voi



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ştefan d.d,
ce bine spui!

nu pot decât să-ţi mulţumesc pentru modul în care aui privit în interiorul mesajului

multă stimă,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016


estera,
mulţumiri de suflet pentru aprecieri. mă bucur că am un cititor constant

cu sinceritate,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016


nicolle,
da, orice stare vine din interior şi este trăită

mulţumiri
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016


nadira,
îmi place aprecierea şi mă bucură semnul de lectură

cu sinceritate,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016


balan,
mulţumesc pentru aprecieri

te mai aştept
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016


Oricâte relaţii ai avea în cer, nepoţii îţi vor obloji
rănile sufleteşti , chiar dacă ai vorbit chiar cu şeful cel mare! Si apoi, ce dacă îmbătrânim, suntem mai aproape de perfecţiunea simţurilor şi a harului pe care cel puţin tu, îl etalezi în versuri memorabile.
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 30 septembrie 2016


Cuvintele nu cred ca isi mai au rostul,,am citit cu sentimentul profundei pretuiri
estera
vineri, 30 septembrie 2016


Acest text demască o stare poetică deosebită!
Mi-a plăcut mult
nicolle
vineri, 30 septembrie 2016


Un poem care captează atenţia cititorului, felicit autorul lui.
nadira
vineri, 30 septembrie 2016


O poezie marca Dume.. de exceptie..
balan
joi, 29 septembrie 2016