Ceasornicarul - Dan Lazarescu
Poezie adăugată de: Dan Lazarescu

    luni, 11 noiembrie 2019

Ceasornicar zelos,
De ce nu te-i fi fost făcut tu popă?
Ca să-mi vorbeşti întruna
Despre nemurire
Nu să repari
Mereu
Bătrânul orologiu,
Că-mi trece vremea
Să îmi dea de ştire.

Că văd şi eu
Uitându-mă-n oglindă
Cum mi se-adună anii duşi
Pe faţă
Şi timpul are ani
O veşnicie
Eu n-am primit în dar
Decât o viaţă.

Neîncetat,
O macină cesornicele tale
Cu limba lor ce ticăie într-una
De parc-o simt
Din mine cum tot taie
Felii de viaţă,
Una câte una.

Şi tu,
Mânat de focul pasiunii tale
Nu laşi nicicând
Ceasornicul să tacă,
Îl peteceşti mereu
Cu visurile tale
Şi zilele din mine
Pleacă,
Pleacă.
....................................................

Ceasornicar bătrân,
De ce tot stai încovoiat de spate?
Ţi-i fi pierdut,
Bag seamă,
Şi tu,
Tinereţea
Printre rotiţele ceasornicelor tale.
Nu te cuprinde oare
Şi pe tine
Azi
Tristeţea?

N-ai vrea cumva
Acum
Să nu fi fost acela
Ce măsură
Cu truda lui
Pieirea?
Ci,
Să fi fost un popă preacucernic
Să-mparţi,
Cu har divin,
Doar nemurirea?



vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.