cerul în tristețea lui sihastră
își păstrează calm indiferența
întinzând peste nevroza noastră
pacea revelată în prezența
simțului tăcut al existenței
libere de zarva informării
și de plictiseala complezenței
de-a face pe placul adunării
celor ce adoră calendarul
măsurându-și dulcele și-amarul
după calapoduri moștenite
studiate-n vrac pe negândite
și-nvelește vânzoleala noastră
cerul - cu blândețea lui albastră.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.