Isus s-a spălat pe mâini, nu-i pasă
Că trupul nu-mi mai este casă,
Și sfinții nu-mi mai sunt sfinți,
Părinții au uitat că îmi sunt părinți.
Ispitele mi-au devenit străine,
Trăiesc în colț de rai, dar fără mine.
Miros a descompus, a renunțare,
Sunt răstignit cu cerul sub picioare.
Cu chipul spart, ca-ntr-o hologramă,
Îmi caut pe pământ ultima mamă,
Să-mi pună în oase câteva scântei
Și-n ochi doar verde ...verde ca al Ei.
vezi mai multe poezii de: dan_gudila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.