Sunt condamnat la nemurire,
Dar trebuie să trec prin iad
Sorbind necazul în neștire
Asemeni celor care cad.
Sunt codamnat să beau paharul
Plin de cucută și pelin
Spre-a se-nmulți în suflet harul
Și-a ști în Duh să mă închin.
Sunt condamnat să port o cruce
Formată din mai multe cruci
Pe drumul luminos ce duce
Spre cerul unde vrei s-ajungi.
Sunt comdanat să duc blesteme
Pe umerii-mi bătrâni și reci
Spre-a învăța a nu mă teme
De cei sortiți pieirii-n veci.
Sunt condamnat să cânt iubirea ,
Morgana fată fără chip ,
Și-a-i înălța cu toată firea
Numai castele de nisip.
5.11.2018
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru