Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXV

Pantumul își întoarce spre voi acum obrazul,
o palmă e răsplata ce nu a meritat,
sonetul pune astăzi pe un butuc grumazul,
o sabie modernă adânc l-a fulgerat.

Pilda Semãnãtorului

Priviţi Semãnãtorul coboarã la ogor,

Răstignit pe fila cărţii
Îmi văd viii, îmi văd morţii ,
Mă închin la toţi îndată...
Viaţa mea nu-i fără pată.

Eul

I-am dat drumul firii, şi s-a dus
Ca un prădător flămând de noapte

EȘTI STRIGĂTUL DIN MINE
autor Nicolae Nistor
Ochii nu sunt suficienți să te atingă,
nici mâinile nu văd întunericul.

S-a zdruncinat de-atâtea spaimă cerul
Și-a lăcrimat spre-avântul unei vieți..
Tot suspinând, așa cum le e felul,
Mi-au biciut obrazul trei tristeți..

Împarte-ţi pâinea cu omul flămând
Şi-n casa ta adu-l pe cel sărac,
Căci Domnul, niciodată suspinând
N-o să te lase.. nu vei fi uitat..

De buricul degetului
Se desprinde clipa
Tot de el
Mi se prinde frica.

Cum soarele mângâie floarea
Cum tigroaica îşi alintă puii,
Aceasta e o dovadă de blândeţe.
Cum leoaica îşi linge leii

Și-a mai trecut iarăși un an
În calendarul trist care suspină,
Iar tu... un simplu cetățean
Îți dormi somnul în surdină.

Sunt condamnat la nemurire,
Dar trebuie să trec prin iad
Sorbind necazul în neștire
Asemeni celor care cad.

Cel mai frumos sărut, e cel de azi.
Întotdeauna va fi cel mai drag!
Nu mă-ntreba de fiecare dată,
răspunsul e același. Niciodată

Cântec de toamnă

Nu, anul acesta nu este
o toamnă urâtă