mă întreb
dacă luminii
îi tremură culorile
de emoţie
când te pictează
ori de câte ori îşi deschide ochii.
mă întreb
dacă fiecare cuvânt
se simte stingher
când se naşte
pe buzele efemere
ale timpului,
până află
că îţi aparţine.
mă întreb
dacă pământul
se îmbujorează toamna
ştiind că o să-ţi sărute paşii,
ca mai apoi să se învelească,
timid,
cu cerul până la gât,
fericit
că poartă în oase
refrenul călcâielor tale.
mă întreb
în câte volume te împarte
raiul
când vrea să ştie
ce este iubirea,
cum învaţă să te scrie,
ca un poet stângaci,
pe un pergament fragil,
cu teama constantă
de a te pierde
printre rânduri.
atât contemplu
sub zodia retoricii,
încât uit
că fiecare semn de întrebare
ar putea aprinde
o reacţie în lanţ
care să dizolve lumea.
şi atunci
crezi că întrebările
ar mai şti să respire
dacă răspunsul nu eşti tu?
vezi mai multe poezii de: Chrisforever
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc mult!
Chrisforever (autor)
miercuri, 01 octombrie 2025
Frumos poem!
nicu hăloiu
vineri, 26 septembrie 2025