Privesc dulcele drum
De piatra arsă
Ce strabate orașul sterp
De orice simțire.
Gingasa floare de nicaieri apare,
Dintr.o lume muta si necunoscuta
A unei stele rare care rasare
Din suferinta multa, extrem de-acuta...
Privesc o dulce coroană
Îmbrăcată in flori de marmură
Ce străjuiește o comoară.
Găsesc intr-un Cerc
perfecta ecuatie a unei elipse
ce se rotește concomitent
cu a mea ființă.
Trăiesc în clipele de durere
O sfâșiere a sufletului meu,
Descompus în mii de bucățele
Ce se reunesc în urma sărutului tău.
S-asterne floarea de cristal
Pe inghetatul pământ,
Formând un viu piedestal
Deasupra sacrului mormânt.