Cartierul e regăsit în slovă
Și clișeul în cartier,
Pentru că trist rămâi prin vorbă
Și puternic prin lacrimi de fier,
De la sapă la condei și înapoi în ceață,
Din cerneală în tuș și înapoi în țicneală.
Peretele scrijelit, a rămas ultima față
A societății prinsă într-o scară spirală,
Din călimară se scurge pământ,
Iar masa e împroșcată cu flori,
Camera e un pur și rece mormânt,
Iar singurul vin e apa plânsă de nori