Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi
copaci să-şi descarce frunzele de pe
internet După nevoi şi anotimp Un
hoit un corb un câmp minat cu mu
Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-I şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer
Ce tare
aş vrea
să fiu
fericit
Dă câmpia într-o parte
şi Carpaţii fă-i ca turta
pregăteşte-te de moarte
dacă tot te doare burta
Zi Doamne unde se duc
banii toţi frunze de nuc
Dau să-i pun în buzunar
Dar unde-s site-urile de altădată
atâtea nopţi eu am pierdut şi zile
le accesam de parcă sărutam o fată
dar azi abia mai funcţionez copile
Îl aud pe Dumnezeu plângând
Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
A învăţat să construiască
privindu-se în oglindă
Dumnezeu n-a greşit nimic
dragostea-i peste tot
voal şi explozie
floare şi lacrimă
mângâind
singurătatea sângerează ca o piatră
aruncată de-un înger lovit sufletul
se bucură-n tăcere
cine câştigă