Picioarele frumuseţii mă conduc pe drumul
iubirii La hopuri reduc viteza gândurilor A
fi bărbat reduce lumea la o singură femeie
Ochii văd doar ce-şi doreşte sufletul tău înfo
Rege numai la toaletă
şi bufon în lumea largă
viaţa lui pare cochetă
şi pe-un sfert întreagă
Ploaia cuvintelor de dragoste
trezeşte copilul din noi
Hai
să dăm soarele de-a dura
DOAMNA ORTANSA COSTÂNCEANU
Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa
Sacrificată-i limba română
în fiecare clipă Doamne iar
de tâmpiţii care au în gură
nu litere ci pietre de hotar
Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
Şi ne-am tot dus
învârtindu-ne
să măturăm străzile lumii
Lăsând acasă
Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă
Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână
SALCÂMI ÎN FLOARE LA BOTOŞANI
mă grăbesc
drumul se termină