Singurătatea-mi umflă pieptul în fiecare dimineață
Păi EU și-o tăcere nesfârșită îmi zguduie trupul Ce
organ va mai deschide gura Ce funcție îmi va da zi
ua de azi Cine cască la orizont Care pe care Un a
Toată lumea crede c-au dispărut de pe faţa
pământului S-or fi retras pe partea nevăzută
Ori s-au autoanihilat Frumos şi adevăr dimi
Comanda-i la tine deşteptarea
popor român înfruntă-ţi Marea
Carpaţii-n cer trecutul doarme
sub aripi îngerii au totuşi arme
Poezia ar trebui să ne înveţe să iubim
Tăcere muzica sferelor din buzunarul
de la piept Ce oportunitate totuşi sunt
fiu de ţăran(i) Însă viaţa la ţară nu-i
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
fete la gheață
paharu-i plin cu soare
hai noroc bade
Agricultura a ajuns în fine la sapă
de lemn iar industria la fier vechi
Ba avem ba nu avem ţară de vân
zare Aşa că mai bine ne vindem
Mulțumesc Doamne dar ce să fac oare cu
vacanța Cu libertatea asta fără obiect și fără
subiect numai cu predicat Bineînțeles că știu
Pot pleca la mare (neagră de tot) și la munte
Nici n-am scris bine un cuvânt Și lumea
dă năvală Să mă răs-plătească Dar dom
nilor opriți-vă Căci nu mai am niciun co(n)t
liber În schimb foamea șomează Iar băutu
Sfârșit de an școlar flori bucurii necazuri
Premiantă nostalgia fericirea de-a ne re
peta Cartea cu ochii scoși de istoria cea
mai recentă Copii alergând printre nori și ob