Frate dar și tată-mi ești
zic și eu precum Vieru
sus în plaiurile cerești
strălucește adevărul
A fi elev e o problemă cu foarte multe necunoscute
Și-n primul rând școala boala mea de fiecare zi Și-atâția
vraci încercând zadarnic să te pună pe picioare Ca și cum
tu te-ai fi născut ieri Toți sar cu gura pe tine Să nu faci aia
Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie
Somnambulă melancolia mă trezește când are chef
Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă
Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui
Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie
Copilărie
tărâm al poveștilor
zmeu al zmeilor
Ci unde-s nopțile de altădată
cu iubite răstignite-n puf
cu tristețea Doamne ca o fată
și nu babă plină de năduf
Românii sunt gratuiți
piața-i plină de români
fiți-ar dracului de fritzi
dați o stea pe două pâini
Eminescu nu-i acasă
plecat iar să moară-oleacă
negăsind moartea mireasă
și-a băgat pana în teacă
Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea
m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu
Lacul suspendat între două lumi
M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ
E timpul fraţilor mă dor
toţi nervii la televizor
istoria contemporană vai
pe sus e luată de tramvai