Spăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
Fericit
nevoie-
mare
îmi scot
Versul curge ca și vinul
adevărul Doamne-i vin
niciodată nu-mi fac plinul
dar mereu parcă sunt plin
Nici sufletul nu mi-l ascund
îl dau ca și Hristos la lume
în mine însumi când m-afund
doar Poezia Ta să mă rezume
Ce noapte
pe
unde-oi fi
rătăcind
Mă trezesc cu noaptea-n cap
ochii împrăștie stele verzi
Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic
Îmi agravez nașterea puțin câte puțin
Costel Zăgan, Universuri paralele
Doamne azi îți pot spune că
poezia de toate mă vindecă
Costel Zăgan, Distihuri rebele
Kilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
de la poezie-s paznic
nu-s Pavel și nici Petru