Dumnezeu a
făcut lumea
bărbatul femeia
Din mine și din sus
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
Dimineața mă salută c-o pată de sânge
pe cerul rănit Există urme de viață și
dincolo de nori De pildă îngerul care
și-a uitat aripile în biblioteca poetului
Iată-mă la capătul acestei ierni
cel mai singur dintre pământeni
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Sparg şi geamul acestei zile Să
eliberez lumina din pieptul meu
Noaptea lui Procust e fără mar
gini Cel mai fidel cititor tăcerea
Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val
Mi s-a pus pata pe soare
vai iubito ce-ntuneric
frumusețea iar mă doare
ca un vis al meu himeric
A rămas pe pământ fără semnal
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele
Gura de rai zău cum să mai tacă
miroase veşnicia a lapte de vacă
şi toţi viţeii vai ar linge-o oleacă
Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joacă
pârjolind cu lacrimi iarba
cărui foc semăn la moacă