Doar atât să existăm eminescian căci
unde-ajunge nu-i hotar nici ochi spre
a cunoaşte şi vremea-ncearcă în zadar
din goluri a se naşte vreme trece vre
Of Doamne cu viteză cosmică iar creşte
mortalitatea pe cap de locuitor ne cam ne
glijezi dragoste pui de lele ce eşti s-ar pu
tea să nu mai cânt ci să-njur în numele tată
Ca de fiecare dată frumuseţea
mă trăzneşte Şi-atunci ard până
la capătul sufletului Nici chiar tu
nu mă poţi opri iubito Incendiul
Între geniu şi lichea
se întinde limba mea
însă capul vai de porc
nu mă lasă să mă-ntorc
N-am
dreptate
Un procuror
Totuşi
cine-i
prea sus
Ţara s-a făcut de basm
ce durere minuntă
taci dar cu entuziasm
să ajungi-napoi îndată
Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt nişte lupi
tăcerea va muri o ştie
dar zburdă cum s-o-ntrerupi
Coboară naibii din maimuţă
românule că nu-i căruţă
şi hăţul s-ar putea să-ţi scape
că sunt şi prin copaci hârtoape
Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
şi luceafăr şi măgar
iau ce n-aş putea vai cere