Bucuros nu trist
regret că exist
Costel Zăgan, Distihuri rebele
Onorată instanţă
şi dom` preşedinte
stanţă după stanţă
poetul ne minte
Vă rog să mă iertaţi tovarăşi
dacă şi azi v-am deranjat
căci mâine sigur o fac iarăşi
tot ca poet tot ca bărbat
Hai poete deşteptarea
ia-ţi talentul şi la muncă
de-i tăcerea vai cât marea
stele peste bord i-aruncă
Învaţă să mori fără profesor
e şansa ta
De repetat repetă
Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă
Pe câmpia românească
Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place
HORA UNIRII şi-o savurez de la un poem
distanţă repet vă citesc pe toţi fără niciun
fel de discriminare şi uite-aşa
Poezia-i un câmp minat cu stele
Costel Zăgan, Universuri paralele
Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim
Costel Zăgan , Universuri paralele
Dai cu capu-n zid şi cresc ferestre
Costel Zăgan, Universuri paralele