Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gar
dul condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care
Autoritate versus indiferenţă nova didactica
jungla de la şcoală măria sa leul pardon e
levul în fine şi-a instalat tronul pe catedră pro
fesorii pisoiaşii educaţiei naţionale îşi admiră
Ajuns în această lume cu mandat
de aducere îmi recunosc vina sunt
român din tată-n fiu n-am cum să
ies din această închisoare limba ro
Cu
naturaleţe
înfruntând
ecoul
Iarba
iată
se
pregăteşte
Cum să nu
Trandafirul
înfloreşte
Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
Cum răsare soarele
Punând
piciorul
pe
gâtul
Sub nucul amintirii noastre
femeie am găsit doar astre
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt
cobaiul de serviciu al comediei umane Am
mâinile legate de instinctul supravieţuirii în
doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici