În păcura nopții se cască adâncuri
Când crivățul urlă că-i unic stăpân,
Câmpia-i îndură dezgolirea de sân,
Pitit stă păstorul de turma de gânduri.
Copacii se-nclină pocnind des sub ger,
Haite de lupi urlă-n păduri, răgușite,
Neliniștiți, caii bat surd din copite,
Fuior, de troiene ne-ngroapă din cer.
Doar el e stăpânul cel aprig pe ger,
Ne-o spune dușman, când geamuri smucește,
Când fumul 'napoi prin hornuri gonește,
Înecând scânteia din sufletul stingher.
Pe drumuri, din plete întins-a troiene,
Stăpân proclamat și pe drumul de fier,
Sub cruda-i suflare potecile pier,
Izolarea mușcă… cu colți de hiene.
Speranța se-ascunde-n dușmane abisuri
Sub crivăț venit dinspre stepele slave,
Miroase a țari cu dorințe hulpave,
Ce-n șesuri române întunecă visuri!
Când crivățul urlă că-i unic stăpân
Și trece de Nistru suflarea sa cruntă,
Biserici moldave, semeț îl înfruntă,
Rănindu-i de cruce, tot gânduI păgân!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.