Când iarna-i pe sfârșite și pentru prima oară
De sub zăpadă-apare întâiul ghiocel,
E semn că ne așteaptă o nouă primăvară,
Un anotimp al vieții cu forme fel de fel.
Însângerații ghiocei răzbesc din iarna bolii noastre,
Se nasc în gânduri clopoței ce- anunță- ngrijorări terestre.
Imaculata inocență uită- n anii ce- au trecut
E pusă- n colt, la penitență, ne mai fiind omului scut.
Vibrantă e chemarea pădurii peste noapte,
Feeric dansul gâzelor cu pântece-n lumini,
E rouă,pe necositele pajiști de munte,
În zori se desfac bulbucii și magnificii crini.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.