Mă gândesc la tine
și văd urmele destinului
ce intră în mine,
prin bătăile inimii,
ce-mi aduce dorul în tăcere,
alături de aburul fierbinte
al buzelor tale,
cu așteptările revederii poveștii,
cu regrete infinite.
Acum rătăcim prin viscolul nemilos,
respirând parfum de vise
din amintiri amare,
alături de brațe necunoscute,
căutând stele
ce-alungă gustul
de mușcată albă, pură,
într-un gol imens,
unde ochii tăi plini de rouă
îmi răsăreau dimineața
cu iubire.
Atunci te-am simțit că veneai
cu valuri de căldură,
iar eu te priveam neliniștită
cu inima încă rece de frig,
dar plină de speranță
și bucurie,
cu buzele zâmbind
în sărutul gingaș de floare.
Simțeam respirația
alături de bătăile inimii repetate
ce le-asultam la pieptul tău,
arzând de iubire până când
ne va prinde dorul din urmă.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.