Ruginiul se aşează pe floare
Galbenul moare pe frunze în chinuri,
Cerul se-mbracă în ternă culoare.
Rubiniul se topeşte în vinuri.
Verdele crud s-a uscat pe tăpşane.
Albastrul s-a stins printre nori furioşi
Negrul priveşte în nopti prin lucarne
La albul din stele, cu ochii voioşi.
Ruginiul mă încarcă cu toamnă
Galbenul îmi luminează-n uitare
Negrul intens la dureri mă condamnă
Rubiniu-mi glăsuieşte-n pahare.
Mi-e verde de tine, de albul din nopţi
Mi-e roşul aprins de obajii-ţi de foc,
Albastrul mi-e gândul de sânii tăi copţi
De păru-ţi bălai unde-am prins busuioc.
Mi-e roşu sărutul în teamă topit
Mi-e verde paharul cu glas rubiniu
Albastru mi-e visul cu-arome stropit,
Iar dorul de tine mai alb prin pustiu.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu