Țin palma întinsă spre soare-răsare
și mugurii rup din carnea mea tare,
mi-e frică de noapte, de ziuă mi-e frică,
aș merge desculță prin marea de sticlă
de unde corăbii apar cu fantome
ce râd și dansează sub stele enorme,
prin valuri delfinii străbat căi lactee,
un rac prin nispuri croiește tranșee,
furtuni stau la pândă în ciobul de mare
și alge albastre se prind de picioare,
pe mal se ridică, în hohot, morminte
și-n palma întinsă coboară cuvinte.
adina v.
26.08.2021
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc, domnule Șerbănescu!
Adina Speranta (autor)
duminică, 29 august 2021
Mulțumesc mult pentru apreciere, Bogdan :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 29 august 2021
Foarte frumos poemul! Felicitări!
Bogdan Boitan
joi, 26 august 2021
Superb poemul!
andreiserbanescu
joi, 26 august 2021