este o zi în care vreau să stau cu perna în brațe
până când va împrumuta chipul tău
să mă bucur de muzica anilor 80,
un maraton de filme de dragoste
de ziua mea stau într-o pătură udă
până la umeri nu se-ntâmplă nimic
în limbajul semnelor
moartea mă strigă naivule
atât de aproape
fără apărare unul în fața celuilalt
cu buricele umede degetele se împing
să prindă momentul când totul alunecă
uite că te sărut
pur şi simplu nu am pe cine
de aceea
nu trebuie să-mi iei în nume de rău
dacă aș scrie cărți ar fi interzise
cuvintele ar face oamenii să-și dorească
să fie
mereu goi