Te cheamă Iubirea! Ascultă-I iar, Glasul
Te cheamă să vii şi să fi mântuit,
Când ai fost în suferinţă
De prieteni, părăsit,
Nimeni n-a stat lângă tine..
Numai Domnul te-a iubit.
Se-aprind steluţe-n satul meu
E linişte.. e seară..
Iar mama îmi spune mereu
De Pruncul dat de Dumnezeu
Mi-aş fi dorit să spun mai mult
La alţii despre Tine..
De multe ori eu am tăcut..
Şi-acuma mi-e ruşine.
N-am să-ţi uit iubirea
Ce mi-ai dăruit
Când plin de durere-n
Lume, m-ai găsit,
În barca ta, când valul va lovi
Dorind să-ţi lase lacrimi şi suspine,
Cu Mâna Mea, Eu te voi ocroti
Să nu te temi! În val voi fi cu tine!
Se scutură de frunze, floarea,
Petalele, şi ele-apoi..
Pe drumuri, calcă înserarea
Cu paşii ei străini şi goi..
De n-ai fi Doamne-n viaţa mea,
De unde bucurie,
De unde oare, pot avea,
Când vin şi plâng la Golgota
Îmi iau lacrimile mele
Şi le-aşez în cuib de stele,
Când chem seara în pridvor
Să îmi spună somn uşor..
Tremură plopii în zare
Când soarele-i spre asfinţit,
Zefirul din somn s-a trezit
Îşi poartă prin roze-o cântare