De-aș ști s-adun lumina ce veșnic o răsfrângi,
Nopțile doar smoală nu mi-ar mai fi calvaruri,
Nu m-ar înfrânge gheața din norii grei, nătângi,
De te-aș răpi-n adâncul din lacu-mi făr’de maluri!
De-aș ști din bucurii să-mi dăltuiesc timona,
Victorios pluti-voi pe-ocean de supărări,
Cu vălu-i protector m-ar înveli Madona
La rugile-mi fierbinți sub fum lumânări.
De-aș ști ca trandafirul să-mi tot sporesc iubirea,
S-ar ofili pe stratu-mi relele chemări,
Aș fi un demiurg ce-mparte fericirea,
Ce va pleca-mpăcat spre neștiute zări.
În lumea noastră azi se stinge-ncet lumina,
Iubirea-i prigonită, nu-i parte din porunci,
La bucurii, Stăpânii închis-au grăbiți mina,
Schimbând Dreptății mirul cu apa din spelunci!
Ne-au confundat Stăpânii c-o „masă a tăcerii”,
Dar nu ghicesc țâșnirea de „pasăre măiastră”
Ce poate fulgera coloanele puterii,
Iubire și dreptate topind în seva noastră!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.