țin minte acea seară
în care zâmbetul tău era atât de tangibil
mă simțeam protejată
și lumea era un cerc de fier
undeva departe
licuricii dansau în jurul nostru
risipind lumină
un adam acvatic prins în capcana algelor
elibera anotimpul iubirilor verzi
mă luai de mână și alergam fluid prin apa întunecată
până la marea eliberare
în timp ce
fluturi în costum de scafandru
explorau adâncuri nerostite
adina v.
27.10.2021
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
A fost o plăcere de a descoperi feminitatea pură stând “de vorbă”.
Victor Borziac
duminică, 31 octombrie 2021
Mulțumesc mult pentru popas, domnule Borziac :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 31 octombrie 2021
...tărâmuri nărăvite. Sublim! Felicitări.
Victor Borziac
sâmbătă, 30 octombrie 2021