Motto: "Femeia este un trandafir ceresc în viaţa pământeană"
(Schiller)
Un colț de cer îți e menirea,
tu, Schiller, cocoțat pe munți
ai împărțit în două omenirea:
în trandafiri și în bărbați cărunți.
Și, metafizic, ai schimbat femeia
în roza unui cer de neatins.
Când Machiavelli-i arăta lui Faust cheia
infernului pe post de rai pretins,
ai așezat făptura plângăcioasă,
nevolnică, urâtă, fără nerv,
tocmai în sfera luminoasă,
și, nici să vreau, nu mai observ
decât petale ofilite
în schimbul formei de clepsidră,
nu mai răzbat cuvintele răstite
ce-i ies din gurile de hidră.
În locul brațelor cărnoase
văd azi, doar frunze diafane,
dar unde-s coapsele vânjoase
și ce mai are pe sub haine?
Dă-mi înapoi, biata femeie,
ce rost avea s-o modelezi,
când ea îmi este dumnezee
oricum ai vrea tu s-o pictezi?
Mi-e chin estetica-ți ciudată,
lasă-mi în brațe trupul ei,
veninul rău din ghimpi de fată
să-l sorb nebun, și deodată,
din nurii-nșelători ai Diotimei.
Adina V.
9.03.2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.