Îmi ești depărtare și scrum
și apropierea ce doare
În timpul ce doarme in jur
îmi ești doar un gând și o mare.
O mare de albastru care curge înapoi
spre mâinile ce s-o prindă ar vrea
Deși știu că-mi sunt degetele moi
de dureri și vise trăite cândva.
Și curgi înapoi, mereu înapoi
spre timpul scurs în clepsidra spartă
Și au rămas doar trăirile de noi
să vegheze o amintire deșartă.
Tu te-ai oprit sau eu te-am pierdut
rămânând amintiri din pulberi și fum
A fost doar nimic un nimic ce-a trecut
urme pe viață învelite în parfum.
vezi mai multe poezii de: gabrielaa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.