Mi e tare grea impusa ta tăcere,
Acum când sufletul meu în ruine,
Mai are numai lacrimil de durere,
Din primăvara viselor cu tine...
Și dacă azi sărutul meu ar sta de veghe,
Pe albul zorilor din ziua care o să vină,
Ce-ai face tu iubire? Si cum l'ai mai culege,
Din picăturile de rouă și din a florilor lumină?
Pe firul unui vis de albastru dor,
Te chem la răscrucea amintirilor.
Rătăcesc în noapte şi răsfoiesc,
Frânturi din clipele cu "te iubesc"
Și clipa trece, trece ca nebuna,
Iubirea trece ca un vânt hoinar,
Iar amintirea pentru totdeauna,
E dor și vis pe-al timpului altar!