S-au scăldat în lapte zeii
Când au plâns mironosițe
Cu maci negri lângă teii
Beți de ale lor cosițe.
Mieii tăi în coajă albă
Să mi-i dai la primăvară
Cu sărutul de sub talpă
Când ți-oi fi blândă fecioară.
Lepădând ani în oglindă
Cu veșnicie îți îmbraci
Răni senine și osândă
Când îngerii devin săraci.
Și totuși umbre de răsărit
Îmbracă ochiul meu de taină
Mă strigă cerul înmărmurit
În os durerea ta-mi îngaimă.
Îmi aduni din glezna lunii
Somnul ei de lungă vară
Când vor plânge-n pumni nebunii
Pasul meu de domnișoară.
Strânge-mi șoapta albă din talpă
Ce te strigă cu gândul nopții
Flămândă luna se frământă
Rupând din foame rana ei,
Cu urletu-i ce nu cuvântă
Îneacă ceruri, frânge zmei.
Liniște e de fioruri
Lacu-și apără oglinda
Sălcii ude plâng de doruri
Raiu-și primenește tinda.
Muguri
Împletiți cu geana nopții