Stau în fotoliul meu de rǎchitǎ, în iarba înaltǎ,
lîngǎ malul cu papurǎ şi stuf al lacului, în grǎdina cu chioşc.
Nu fac nimic, nu gîndesc la nimic, pur şi simplu mǎ las
Copii frumoşi, sînt Omul de zǎpadǎ
Care-a vǎzut prea multe-n viaţa lui
Şi care mai aşteaptǎ doar sǎ cadǎ