Ne mor părinții și le plângem soarta
Căci viața iute își învârte roata...
S-a rupt din suflet sufletul de tată
Și rana ce-a rămas e-nsângerată.
Povara ce o simt când nu mai este
Părintele ce-a devenit poveste
E-atât de grea că nici oftatul, plânsul,
Nu lasă să respir fără de dânsul...
Mă chinuie durerea că de-acum
În ochii mei părintele e fum
Și lacrimile curg fără să poată
Desface nodul strâns în gât de-ndată
Ce tata a apus pe cerul vieții...
Nu va mai da binețe dimineții!
În toamna sângerândă de durere
Părinții ni se duc fără de vrere....
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.