Îngheață în noi o pasăre-lumină
Și nu noi suntem cei ce-avem vreo vină
Și nu știm cine este vinovatul
Dar știm că-n noapte urlă lung coiotul.
Ne vom mai înălța supuși credinței
Sau vom fi sloi în fața neputinței?
Vom mai găsi vreodată echilibrul
Sau vom pieri descoperind stupidul?
Nu știm cum de în noi se naște teama...
În întuneric ni se schimbă carma
Și oscilăm între un rai ce- a fost
Și iadul ce- și găseste-n noi un rost.
Ieri pasărea-lumină ne-înălța,
Azi e pe cale de-a ne îngheța
În ignoranța noastră intunecată...
Iar lumea de-îndoieli e sfâșiată!
vezi mai multe poezii de: Ina M.