Retras timid sub pălărie
Îmi ascund ”farmecul” discret,
Sunt o enigmă ce îmbie
Cu ”surâsuri” la ...pachet.
De-atâta fard mi-e palid chipul,
Dar buzele-s de ruj, scânteie
Și cochetez mereu cu ”șicul”,
Sunt azi bărbat, mâine femeie...
Mă las purtat ca frunza-n ape
Foșnind mătăsurile-mi fine
Și nu las dragostea să-mi scape
Cât portofelul o-ntreține!
Dar de-i sensibil subțiat
Ori nu-mi zâmbesc bijuterii,
Accept critici la pieptu-mi plat
Sau la talentul de-a iubi...
Nu poți emoția distinge
Pe fața dandy-ului ce-l joc
Când dame vor focul a-și stinge
În clipa fără de noroc.
Au eleganță ne-ntrecută
Când risipind parfum sublim
Primesc esență de cucută
Și neputința unui mim...
Iubind mereu sofisticat
Nici nu mai stiu de ce gen sunt,
Știu c-a iubi nu e păcat
Sau dacă e, e mai mărunt,
Dar cât mi-e soră eleganța
Și moda lumii, pălărie,
Îmi epatez extravaganța
Jucând într-o bufonerie...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.