De ce nu pot a-ți alunga
Din mintea mea eu chipul,
Dar vântul poate-a ridica
De jos în sus nisipul?
Din crenge de copac, a păsării cântare
S-aude prin desiș din ce în ce mai tare.
A dânsei cântecel nu știi de unde vine
Și cauți în ascuns a ochilor lumine.
Întinzând a sale raze,
Numai el până acum,
Se-ndură să lumineze,
De departe, al meu drum;
Și dacă n-ar fi pentru tine
Durerea asta să o port,
Aș coborî acum pe vine
Lăsându-mi dulce capul mort.
Ca acea floare scoasă de vânt din rădăcini
Pe acel pat de piatră uscat în veci rămân
Când numai c-o suflare tu firea mea înclini.