Nu mai am puterea de a renaște,
Îmi adun cenușa de pe acum
Și am s‑o arunc pe dealuri,
Unde verile îmi făcusem drum.
Anotimpurile nu mai au busolă,
Păsările care vin și pleacă,
Prizoniere în altă nostalgie,
Către mine nu mai pot să treacă.
Va rămâne un ecou, o toamnă,
Tot ce am văzut și am iubit.
Lacrimile-s bune pentru oameni,
Iar cenușa pentru infinit.
vezi mai multe poezii de: dan_gudila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.