Dilemă
Cad notele din partitura toamnei
Solfegiază vântul a pustiu
Perdanți
Își țese moartea pânza în juru-acestei lumi
Iar îngerii se pierd, cu aripile arse,
Captivă-n curcubeu
Știam că ești un mag ce doar din gând
Poți preschimba o lume-ntr-o pictură,
Aprindeți felinarele gândirii!
Trăim in țara unde noaptea stăpânește
Și unde cresc păcatele ca frunze-n pom,
Sculptorul de cuvinte
Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,
Nebunie
Îmi arde inima în piept
Precum un soare-n primăvară
Nuntire
Mi-e sete și mi-e rău de tine
Și ard și-ngheț și mă topesc...
Doină
Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Mă doare
Mă doare lutul țării de pe oase
Iar Dunărea, în ochi îmi stă să plângă
Te pierd
Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin