nelinişte
noaptea se scurge opacă
un tăvălug strivind marea-mi nelinişte
dimineaţa asta
dimineaţa asta iar miroase a nesomn
şi a zaţ de cafea
rătăcesc pe strada pustie
paşii cu amintiri îi măsor
imagini uitate re’nvie
doruri care şi astăzi mai dor
uitatele cuvinte
voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
te-am aşteptat să vii aseară
să-mi umpli gândurile mele
priveam cum iarna
ninge trist afară
himera
să iubeşti o himeră
ca pe cea mai frumoasă femeie din lume
ai luat cu tine...
ai luat cu tine doar amintirile -
câte au mai rămas
îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
plouă mărunt peste câmpul gol
şi cerul pare atât de aproape
au plecat cocorii domol
mânaţi de toamna ce nu-i mai încape
a ruginit mânerul de la poartă
uşa scârţâie când o deschizi
icoana pânze de păianjen poartă
nu s-a mai rugat demult aici...