-Poetului nepereche : Mihai EMINESCU,
,,Împărat si proletar" al plebei noastre
poetului Mihai Eminescu,
Tânăr si ferice te-am ştiut, Măria Ta,
fără a şti vreodată cum se moare,
Curge timpul, ca o apă, pe lângă noi,
nimeni nu-l percepe…Ce sfidare…
Sub mine se zbat sânii tăi goi
ce-mi fură bezmetic sarutare.
Am mai urcat o treaptă în lirism,
m-am apropiat de voi, de țel;
păstrez și azi unicul romantism,
speranța mea și spiritul rebel.
Atât de mult îmi placi,
că am uitat de mine;
nici nu mai ştiu ce fac,
voi muri, de-atâta bine.
Câte sunt şi câte nu-s
Toate au ceva de spus;
Câte nu-s şi câte sunt
Ne ucid fiorii crunt.
În aur câmpiile îşi trec strălucirile,
fâlfâiri de grauri adulmecă sudul;
în noi cu dinţii, azi, toate ticăloşirile
îşi mărturisesc prezenţa, absurdul.
Tu de ce să fii aspră şi rea,
şansă de tânăr robotită?!
Ştiu azi că-n galaxii o stea
îmi este mie hărăzită.
Nevăzuţi, necunoscuţi,
glăsuim către uituci;
tânguim între răscruci
nechemaţi şi neştiuţi.
Zboară ușor stâlpii pe șosea,
Și plopii și vrăbiile zboară;
Mașina aleargă, zboară și ea
Saltă fericită inima hoinară.