Și preoteasa a vorbit din nou, zicând:
„Vorbește-ne despre Rațiune și Pasiune.”
Iar el a răspuns, zicând:
Un tânăr voinic, slăbit de foame, stătea pe marginea drumului,
întinzând mâna spre trecători; cerșea și repeta mereu cântecul trist
al eșecului său în viață, suferind deopotrivă de foame și de umilință.
Un zidar a ieșit în față și a spus: „Vorbește-ne despre case.”
Iar el a răspuns și a zis:
Ridică, din închipuirile tale, un adăpost în pustie
înainte de a clădi o casă între zidurile cetății.
Atunci un avocat a spus:
„Dar ce se întâmplă cu Legile noastre, stăpâne?”
Ș el a răspuns:
Vă bucurați să stabiliți legi,
Atunci, un pustnic care vizita orașul o dată pe an a ieșit în față și a spus:
„Vorbește-ne despre Plăcere.”
Iar el a răspuns, zicând:
Plăcerea este un cântec al libertății,
Și un om a spus: „Vorbește-ne despre Cunoașterea de Sine.”
Și el a răspuns, zicând:
Inimile voastre cunosc în tăcere secretele zilelor și ale nopților.
Dar urechile voastre sunt însetate de sunetul cunoașterii inimii voastre.
Și un astronom a spus: „Maestre, ce zici de Timp?”
Și el a răspuns:
Ai măsura timpul, nemăsurat și incomensurabil.
Ți-ai ajusta conduita și chiar ai îndruma cursul spiritului tău
Sunt ochii celui îndrăgostit și vinul
Spiritului, și hrana inimii.
Sunt un trandafir. Inima mi se deschide în zori,
Iar fecioara mă sărută și mă așază
Atunci un învățător a spus: „Vorbește-ne despre Învățătură.”
Iar el a răspuns:
Nimeni nu vă poate dezvălui nimic altceva decât ceea ce zace deja
pe jumătate adormit în zorii cunoașterii noastre.
S-au dus ai mei, dar eu încă exist,
Jelindu-i în singurătatea mea...
Morți sunt prietenii mei, iar în moartea lor
viața mea nu-i decât o mare