Brațele mele
Care pot sfărâma piatra
Și frânge oțelul;
Care pot sugruma
La marele
Ceas din
Cer
Mă uit,
Am această convingere, nici un război nu e etnic,
Națiunile sunt asmuțite unele împotriva altora,
Din subtile rațiuni economice și politice.
Ideologia dominantă a sfârșitului de mileniu
Spune-mi sincer....eu?...Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă-nu aici,dincolo!
Așa.Și acum spune-mi
Eu să fi fost?
Aseară te-am visat sprijinită
De trunchiul unui măslin bătrân,
În timp ce zefirul
Îți șoptea la ureche
Gândește-te la acela
Care-a făcut din viața lui mai multe vieți
Să le trăiască una câte una
Și le-a pierdut pe toate deodată.
O, ce frumoşi ne sunt părinţii,
Părinţii mei, părinţii tăi!
Aşa frumoşi sunt numai sfiinţii,
Numai fiinţa lacrimii!
Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
De-aş fi ori încă nu pe ducă,
Mă simt la fel cu orişicine
Clipire-nchisă-ntre suspine,
Şi-ntre năluci ce pier — nălucă.
Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
Ce caut la el în pom.