Lui Aristide Buhoiu
Tot aurul românesc
Era în potcoava calului.
Fierbinte şi alergătoare
Toţi piticii se mirară
Când le-am spus alaltăseară
Că şi libelula zboară.
Mă-ntrebă deodată Zgaibă:
Când trec cu zgomotocicleta mea pe stradă,
Voi cu mirare-n urma mea priviţi,
Alunecând de-a valma în zăpadă
Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi.
– Balta-i plină ochi de peşti,
Uite ştiuca, uite-i dinţii!
Dar bibanii unde-s oare?
Sunt, desigur, la plimbare
Pomul, dacă-i ceri ori ba,
Îţi întinde creanga: ia!
E1 din rodul care-1 are
Dă la mic şi dă la mare.
E încă, e încă, e încă
O pată de sânge Terra,
O mare pată de sânge
Ce întrerupe Cerul.
Lui Alexei Marulea
Cum aş putea cândva, măicuţă,
lui Alghimantas Baltakis
În tot pustiul
Lui Ion Brad
Nimeni nu poate muta
„Şi nu te am la îndemână
Decât pe tine, poezie.”
Grigore Hagiu