A murit tămâia,
Duhoarea stă sa crească.
Ne-a umplut ca râia
„Limba moldovenească”.
Lui Sabin Bălaşa
Există câte un român
Sub câte o stea
Cu luminile ei
Veveriţa a visat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!
Am un zmeu, am un zmeu,
Ce sus zboară zmeul meu!
Bucuros e mândrul soare:
„Am primit şi eu scrisoare!”
– Măi copile, nu eşti mic,
Ţii de mână pe tătic.
– Aşa-l ţin, nu că sunt mic,
Dar mi-e drag al meu tătic.
Să cânte pot, (credeam) chiar şerpii.
I-am pus că grave strune harpei
Alăturea de coarda poamei
Şi sfântul fir de păr al mamei.
Luni, marţi, miercuri, joi,
Curge izvoraşu-n văi,
Luni, marţi, miercuri, noi!
Vineri, sâmbătă,
Două fete poartă salbă,
Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă,
Dar nu pot să se ajungă.
Trebuia să primesc o veste frumoasă,
Dar a fost înzăpezit drumul
Pe care venea.
Trebuia să primesc
Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.